Daniel Osmanovici: „Voluntariatul, dincolo de a fi un mod de viaţă, cred că nu mai trebuie să fie nimic altceva.”
Daniel Osmanovici are 37 de ani şi e o balanţă „clasică”, echilibrată de soţia lui. Înainte de a fi jurnalist, Daniel Osmanovici este un erou. Pentru Kassandra Rotariu şi pentru noi toţi. Daniel a dat un exemplu de curaj şi umanitate cum prea rar vedem, printr-un demers fără precedent în media românească. 37 de ore 11 minute şi 4 secunde de transmisiune LIVE i-au acordat o nouă şansă Kassandrei Rotariu, prin a 37-a operaţie, la doar 9 ani.
Daniel Osmanovici: „Când am alergat pentru prima dată cei 42,195 de kilometri am făcut-o pentru a-mi depăşi limitele. Acum nu mă mai interesează performanţa.”
Edelweiss România: Participarea ta la maratoane caritabile a devenit un stil de viaţă. Ce te motivează?
Daniel Osmanovici: Alerg pentru cei care nu pot. Aici, categoria este foarte largă. Înseamnă oameni care au o problemă de sănătate, oameni care nu au posibilitatea din punct de vedere financiar să facă vreun sport, oameni care pot fi ajutaţi doar prin exemplul altora. Şi încerc să dau un exemplu, să mişc oamenii în aşa natură încât să se creeze un mesaj, să se creeze o energie, să se adune şi bani, la un moment dat, evident! E nevoie de ajutor şi dacă noi n-o facem, sigur nimeni n-o va face.
Edelweiss România: Poate încă puţină lume ştie că tu ai mai realizat o premieră în România, pe lângă maratonul LIVE: ai lansat primul blog de parenting din România al unui bărbat. De unde această idee?
Daniel Osmanovici: Răspunsul este foarte simplu- pur şi simplu. M-am gândit în felul următor: sunt o mulţime de lucruri pe care le fac cu fetiţa mea, iar toate lucrurile astea pot fi reamintite uitându-mă la poze, dar pozele nu conţin şi o grămadă de lucruri în spate. Adică nu conţin neapărat o poveste scrisă. Şi atunci am zis: „fac un blog în care adun tot ce a însemnat, înseamnă şi va însemna Tea în viaţa mea.”
Edelweiss România: Ce sfat ai pentru părinţii şi tutorii care vor să încurajeze copiii să practice un sport, dar nu ştiu încotro s-o apuce, în special pentru că lipsa banilor îi copleşeşte?
Daniel Osmanovici: Totul trebuie să existe într-un echilibru, fie că e vorba de viaţa personală, fie că e vorba de serviciu, fie că e vorba de activităţi pe care le desfăşurăm în aer liber. În momentul în care există echilibru, copilul se dezvoltă normal. E adevărat că, poate, sport nu poţi să faci la un nivel foarte ridicat, dar cu siguranţă că în momentul în care vei vrea să faci un sport de performanţă, cineva te va observa, cineva te va ajuta. Sunt foarte multe exemple de copii care nu au avut posibilităţi financiare să facă vreun sport de performanţă, dar au dovedit talent, au dovedit perseverenţă şi au fost ajutaţi. Ei nu au nevoie decât să se decidă că vor să facă ceva, să fie serioşi în ceea ce fac şi sigur vor găsi un ajutor.
Edelweiss România: Ce înseamnă „voluntariatul” pentru tine?
Daniel Osmanovici: Dincolo de a fi un mod de viaţă, cred că nu mai trebuie să fie nimic altceva. Dacă ne ajutăm semenii, îi ajutăm pe ei şi ne ajutăm şi pe noi, cu toţii creştem frumos.
