Am fost un fel de cobai, dar (…) în câţiva ani, investiţia în mintea şi creativitatea românilor a devenit serioasă.
Am ajuns în Gibratar în Septembrie 2009, pe vremea când pentru români încă era nevoie de permis de muncă. M-am nimerit „expert” într-un domeniu de nişă, aşa că obţinerea permisului nu s-a făcut cu prea mari eforturi. Am fost totodată un fel de cobai, pentru că România şi Bulgaria urmau să primească drept de muncă de la 1 Ianuarie 2010 şi un recruiter ingenios s-a gândit să încerce cât de bine prind românii. Nu pot să zic exact dacă am făcut treaba bună sau nu, pot doar să spun că, până pe 5 ianuarie 2010, am fost singurul român de pe piaţa IT din Gibraltar. După 5 ianuarie, au mai venit 3 români, iar prin martie eram 17. Cam până prin iulie, erau în jur de 50 de români în mai multe firme cu profil de online gambling. În câţiva ani, investiţia în mintea şi creativitatea românilor a devenit din ce în ce mai serioasă. Acum…am pierdut numărul românilor care lucrează în Gib. Ah, da, sunt şi 3 bulgari cu noi
E destul de profitabil să lucrezi în Gibraltar.
Acum e destul de profitabil să lucrezi în Gibraltar, pentru că salariul este în Lire sterline. Când am ajuns eu, erau 1.18 euro pentru o liră, acum a ajuns 1.48 sau cam aşa ceva… Insă chiriile în Gibraltar sunt exorbitante. Pentru străini, desigur. Cel mai înţelept este să trăieşti în Spania, unde preţurile pentru cheltuielile zilnice sunt la nivelul Bucureştiului sau chiar sub. Nici chiriile nu sunt foarte departe (o casă de 120 de mp, la 50 de metri de plajă şi 1,5 km de graniţă m-a costat 750 de euro – all inclusive, iar dacă eşti dispus să mergi 10 km pe coastă, ajunge cam la 500 de euro într-un complex rezidenţial cu acces la piscină şi grădină, plus garaj şi 2-3 etaje).
E o strategie destul de des întâlnită pentru tineri, în special studenţi, să facă o „vacanţă” în Gibraltar ca ospătari sau barmani. Aproape în fiecare local găseşti câte un român, uneori mai mulţi.
Dacă vrei doar să vizitezi, în 2-3 zile, vezi tot. Gib are 6.5 km pătraţi în total, dar un tur cu taxiul durează 3-4 ore şi atinge tot ce e interesant – de fapt asta e varianta optimă. Sunt o grămadă de taxiuri imediat după ce treci graniţa şi se formează grupuri de câte 8 persoane pentru cea mai ieftină experienţă. Dar mare grijă la vapoare. Că atunci când e plin de vapoare, e destul de greu să prinzi un taxi şi se cam aglomerează şi străzile.
De cumpărat: alcool, tutun, bijuterii şi piele.
De cumpărat – alcool, tutun, bijuterii şi piele. Ăstea sunt bune şi ieftine, comparativ cu oriunde altundeva. Şi produsele electronice sunt relativ ieftine, dar fiind departe de civilizaţie, stocurile sunt de obicei învechite, majoritatea produselor fiind deja degradate moral (când apar în Gib, sunt în perioada de reduceri masive pe amazon, aşa că nu faci nicio afacere). Ah, ceva foarte important! Deşi preturile sunt fixe, şi la vedere, întotdeauna poţi negocia un preţ mai bun.
Nu rata Grădina Botanică.
Seara o poţi petrece în 3 zone. Cazinoul şi împrejurimile, piaţa centrală sau Casemates Square şi, dacă vrei ceva mai special, recomand Queensway Quay, undeva la mijlocul insulei, în dreptul telecabinei, pe malul apei. Dacă îţi place biliardul, neapărat „cartierul” Irlandez. Au club oficial de biliard şi oamenii de acolo sunt chiar interesanţi. Am evitat să dau nume exacte, pentru că gusturile sunt de toate felurile, şi în general, unde vezi lume înseamnă că e ok. Toată lumea vorbeşte Engleza şi Spaniola, deci la capitolul comunicare nu vor fi probleme, aşa că, distracţie plăcută.
Dacă eşti genul care preferă să se plimbe, nu rata grădina botanică. E mică, dar e cochetă. Dacă ai bătut drumul până în Gibraltar, nu rata Tarifa, care e la o ora de mers cu autobuzul, şi dacă vrei ceva inedit, Marocul este la 3 ore cu bacul. Dar ai nevoie de paşaport :). Nu merge doar cu buletinul :).
Dacă vrei să cunoşti mai mulţi români deştepţi şi creativi, pentru care Gibraltar a devenit a doua casă, îi găseşti aici
Sau pur şi simplu vrei să afli mai multe despre Gib, citeşte aici
